De ce sunt dorințele mele împotriva voii lui Dumnezeu?

Versiune tiparTrimite unui prieten

Îmi doresc foarte mult să înţeleg de ce dacă Dumnezeu este în mine, este mereu cu mine, în inima mea, în sufletul meu, în gândurile mele, dacă merg la Sfânta Liturghie... de ce dintotdeauna „lucrurile” pe care mi le doresc, care cred că îmi fac bine, intenţiile mele, toate pe care vreau să le fac şi mi le doresc, care cred eu că sunt bune pentru mine, despre care de multe ori cred că mă apropie de Dumnezeu, sunt împotriva Voii lui Dumnezeu?
Adică tot ce îmi doresc, tot ce visez, tot ce cred, nu are nici o legătură cu Voia lui Dumnezeu, nu sunt bune pentru mine...
Și cum să mă rog pentru că şi în momentul în care scriu, cred că ce gândesc şi îmi doresc sunt „bune”?
Eln

Dumnezeu nu ne împlinește dorințele! Dumnezeu ne-a dăruit prin creație capacitatea de a dori și de a ne împlini dorințele! Prin harul pe care îl obții de la Domnul în Biserică, ai noi și noi puteri ca să dorești și să-ți împlinești dorințele. Dacă ele nu ți se împlinesc, nu e vina lui Dumnezeu. Poate dorințele tale sunt în contradicție cu dorințele celorlalți, poate aștepți să facă altcineva ce ține de tine, poate ceri să apară „cineva” și să facă „ceva” pentru ca tu să te bucuri... Toate sunt propriile tale capcane și piedici în calea realizării dorințelor inimii tale. Poate dorințele sunt ale „capului”, ale ideii tale de „bine” și nu ale inimii... Poate ești închisă în tiparul unei „povești” scrise chiar de tine, care se termină „totdeauna rău” ...
Tu vei afla asta dacă vei încerca să te cunoști și să intri în armonie cu tine însăți și cu Dumnezeu, așa cum este El și nu cum ți-L imaginezi tu!
Ține minte: nici o dorință pe care nu ne-o putem împlini singuri nu e bună pentru că presupune așteptări sau pretenții de la ceilalți!
Și iarăși, nu uita: nu putem împlini nimănui nici o dorință, ci doar cererile sau așteptările sau pretențiile cuiva. Când cineva spune: îmi doresc să mă plimb cu tine și tu mergi să te plimbi cu el, el este cel ce-și împlinește dorința lui, iar tu, pe a ta. Aceea de a-i dovedi că ții la el, sau propria dorință de plimbare, sau dorința de a te bucura de prezența lui...
Și, mai mult, împlinirea dorințelor nu aduce bucurie, ci doar scurte satisfacții de moment. Uiți imediat și alergi după alte dorințe... Caută pe cineva din jurul tău căruia crezi tu că i se împlinesc dorințele și întreabă cât e de fericit?
Cred că a venit momentul să înveți să folosești harul pe care îl primești de la Domnul în Biserică pentru a învăța bucuria lui sfântă de a fi!
Ce bucurii ai tu?
Cât ești de conștientă de ele?
Ce vezi frumos în jurul tău?
Cât te bucuri de asta?
Pe cine iubești?
Pe cine slujești din dragoste de Dumnezeu?
Ce porunci împlinești cu bucurie?
Ce păcate îți plângi? Și cât te bucuri când reușești să nu faci un păcat cu ajutorul lui Dumnezeu?
Te rog să-ți faci un jurnal și să descrii, în fiecare zi, zece bucurii pe care le-ai trăit!
Te aștept cu drag și încredere,
Maica Siluana