Măicuța mea,
...Doamne ne iubește așa pe toți? M-a iubit așa și până acum? Eu de ce nu mi-am dat seamă? Cum am trăit atâția ani fără să îmi dau seamă cât de mult mă iubește?
Știți ce e atât de neînțeles pentru mine? Cum mă iubește El atât de ne-egoist? Sunt a Lui, El m-a creat, El mă susține, El face posibilă viața în mine... și cu toate astea El îmi dă o libertate totală care mă buimăcește. Mă lasă să Îl urăsc și în timpul ăla mă iubește, mă lasă să păcătuiesc și tot mă iubește, mă lasă să plec și așteaptă cu răbdare să mă întorc... la fel de calm, la fel de liniștit, la fel de cald... mai că îmi vine să spun că nu poate există așa ceva... dar mintea mea bolnavă nu ar fi putut inventa un Dumnezeu atât de bun.
Suferința pe care o cauzează căderile mele e atât de liniștitoare... E atât bucurie în spatele ei... ca și cum acolo ar fi Doamne... și nu deznădăjduiesc... dar culmea! nici siguranță nu am... ci doar... doar Îl las pe EL să fie Dumnezeu, să fie Judecător și Mântuitor!!!!!!!!
Știți, Doamne chiar se dă în Biserică. De asta nu L-am găsit până acum... căci nu îmi spusese nimeni că e Doamne în Biserică... erau toate simboluri... până și Împărtășania... spunea părintele că îl păpăm pe Doamne și eu pricepeam că păpăm pâine și vin care simbolizează oarece legat de Doamne.Chioară mai sunt! Abia când am hotărât să cred ce nu credeam a început să fie vie Biserica. Abia atunci mi s-au mai deschis ochii și am trăit minunea de a fi în prezența lui Dumnezeu. Incredibil!!!

Maică, Doamne primește să fie răstignit mereu și mereu de noi... și parcă asta aduce părerea de rău în inima mea... căci abia după ce Îl tot răstignesc îmi dau seamă că era nevinovat. Și știu că mă iartă. Mă iartă, Măicuță! Nu știu de ce dar o face mereu și iar se împletesc în mine durerea cu rușinea cu nădejdea, cu bucuria, cu recunoștința, cu dragostea.

Mulțumesc! Primesc multe daruri pentru rugăciunile dumneavoastră și ale Duhovnicului. Și eu care mă îndoiam de puterea rugăciunii!
Hristos a înviat!

CV