Îl văd pe Dumnezeu ca pe Unul care nu lasă pe om „să trăiască”

Versiune tiparTrimite unui prieten

Săru'mâna măicuță Siluana!!!
Doamne, parcă aș descoperi din nou ceea ce Domnul face mereu cu mine. După ce v-am povestit despre situația de aseară am primit atâta pace în suflet, o pace deosebită. A venit Hristos în rănile mele și a suflat peste ele. Și m-am dus la rugăciune să vorbesc cu Dânsul. Acum voi înfrunta ceea ce este în mine și voi spune ce simt cu adevărat uneori, sau poate mi se pare că le simt, dar sunt ale mele și le voi spune.
1. Simt împotrivire față de Hristos. Simt cum Îl resping să vină în inima mea.
2. Când cineva suferă, prima reacție e un zâmbet sau o satisfacție interioară (O fi de la ideea: „așa-i trebe'?”. Oricum îmi vine să zâmbesc, iar eu înăbuș această stare.
3. Când Dumnezeu face dreptate și dăruiește cuiva „șansa” de a simți păcatul sau de a fi greu încercat și știu că și acea persoană s-a răzbunat pe cineva sau chiar pe mine zic: Doamne, miluiește și binecuvântează, dar în inima mea e un soi de... satisfacție pe care o înăbuș imediat și îi zic Domnului să mă ajute.
4. Sunt egoist din cale afară, sunt invidios pe celălalt.
5. Nu cred în Dumnezeu, e multă necredință la mine în suflet.
6. Voința inimii nu a ajuns la creier, în sinapsele create, în omul vechi.
7. Îi cer lui Dumnezeu să apară uneori, să facă nu știu ce minune, semne de necredință...
8. Sunt ipocrit cu mine însumi, când spun că simt ceva și de fapt e altceva sau chiar... nimic.
9. Îl văd pe Dumnezeu ca pe Unu care interzice ca eu să simt plăcerea aceea din păcatul acela MARE. Îl văd ca pe Unul care nu-L lasă pe om „să trăiască”. Așa simt, ufff.
10. Îmi vine în mine, totdeauna când mă rog la Dumnezeu, că e oarecum neîndurător și apoi mă rog la Maica Domnului și o cred mai bună. Apoi tot soiul de comparații dintr-acestea... care nu fac de cât să mă împiedice să ajung la Hristos din VINA MEA.
Doamne ajută, măicuță Siluana!
Să vă binecuvânteze Dumnezeu, și răspunsul pe care o să mi-l dați!
Copilașul rănit

Tot ce mi-ai scris este conținutul viu al pocăinței tale și, te rog, să le mărturisești în Taina Sfintei Spovedanii ca să primești acolo dezlegarea și puterea de a le birui.
Ce pot eu să te învăț este să lupți mereu să fii onest cu tine, să te arăți Domnului în toate ale tale, chiar și când ți se pare că nu crezi. Necredința despre care vorbești este rezultatul atacului demonic al îndoielii, este una „intelectuală”, legată de păreri și gânduri potrivnice credinței tale adevărate. Când spui Crezul, când te rogi, când ceri de la Domnul vindecarea, atunci mărturisești adevărata ta credință. Nu te teme: mărturisirea cu buzele, în ciuda „convingerilor” din clipele de ispită, este un adevărat martiriu. Atunci te lepezi de tine, cel ce poftește „ușurarea” psihică venită de la păcat, și urmezi Domnului prin pură credință. Să arăți mereu Domnului aceste atacuri și să nu te lași biruit în sensul de a te ascunde de El.
Da, înțeleg că diavolul Îl vede pe Domnul, și ți-L prezintă și ție, ca fiind Unu ce nu-l lasă pe om să trăiască. Numai că e ușor să-i arătăm vrăjmașului că minte: cum nu ne lasă să trăim? Când ai ales păcatul, te-a împiedicat, Ți-a dat peste mână? Te-a orbit? Te-a paralizat? A tunat la tine? Te-a trăznit? Sau ți-a lăsat libertatea și nu ți-a luat nici inteligență cu care te ascunzi de oameni, nici capacitatea de a simți în trupul tău plăcerea... Tot ce pui în „cârca” lui Dumnezeu e doar ce urmează păcatului ca act așezat în legea cauzalității. Dacă rămâi sub lege, fie în forma ei înaltă, a Vechiului Testament, fie în forma ei materială, psihică sau socială, trăiești cele ale ei. Vei fi liber numai dacă alegi viața în Hristos Domnul, Cel ce ne-a adus harul care ne scoate de sub lege!
Nu te teme!
Crede numai și Domnul va lucra cu fiecare firișor de osteneală din partea ta! Alege să trudești la chemare Lui, la rugăciune și la împlinirea poruncilor, indiferent de ce-ți spune gândul potrivnic. Pe acesta nu-l asculta și mărturisește-l mereu cu curaj și nădejde Domnului. Și chiar și pe cele ce sunt, sau par, hule să le arătăm Lui și să cerem prin rugăciune să ne vindece de ele.
Nu te teme!
Dumnezeu te iubește profund și fără limite!
Nu există păcat al tău care să-L alunge pe El de la iubirea pentru tine!
Cu drag și nădejde și binecuvântare,
Maica Siluana