Săru'mâna măicuță Siluana!!!
Doamne, parcă aș descoperi din nou ceea ce Domnul face mereu cu mine. După ce v-am povestit despre situația de aseară am primit atâta pace în suflet, o pace deosebită. A venit Hristos în rănile mele și a suflat peste ele. Și m-am dus la rugăciune să vorbesc cu Dânsul. Acum voi înfrunta ceea ce este în mine și voi spune ce simt cu adevărat uneori, sau poate mi se pare că le simt, dar sunt ale mele și le voi spune.
1. Simt împotrivire față de Hristos. Simt cum Îl resping să vină în inima mea.
2. Când cineva suferă, prima reacție e un zâmbet sau o satisfacție interioară (O fi de la ideea: „așa-i trebe'?”. Oricum îmi vine să zâmbesc, iar eu înăbuș această stare.
3. Când Dumnezeu face dreptate și dăruiește cuiva „șansa” de a simți păcatul sau de a fi greu încercat și știu că și acea persoană s-a răzbunat pe cineva sau chiar pe mine zic: Doamne, miluiește și binecuvântează, dar în inima mea e un soi de... satisfacție pe care o înăbuș imediat și îi zic Domnului să mă ajute.
4. Sunt egoist din cale afară, sunt invidios pe celălalt.
5. Nu cred în Dumnezeu, e multă necredință la mine în suflet.
6. Voința inimii nu a ajuns la creier, în sinapsele create, în omul vechi.
7. Îi cer lui Dumnezeu să apară uneori, să facă nu știu ce minune, semne de necredință...
8. Sunt ipocrit cu mine însumi, când spun că simt ceva și de fapt e altceva sau chiar... nimic.
9. Îl văd pe Dumnezeu ca pe Unu care interzice ca eu să simt plăcerea aceea din păcatul acela MARE. Îl văd ca pe Unul care nu-L lasă pe om „să trăiască”. Așa simt, ufff.
10. Îmi vine în mine, totdeauna când mă rog la Dumnezeu, că e oarecum neîndurător și apoi mă rog la Maica Domnului și o cred mai bună. Apoi tot soiul de comparații dintr-acestea... care nu fac de cât să mă împiedice să ajung la Hristos din VINA MEA.
Doamne ajută, măicuță Siluana!
Să vă binecuvânteze Dumnezeu, și răspunsul pe care o să mi-l dați!
Copilașul rănit