E rezervorul de furie... al meu...

Versiune tiparTrimite unui prieten

Dragă maică Siluana,

Sunt încă multe răni care trebuie vindecate... în sufletul meu. De exemplu când citesc din Labirintul Codependenței... simt mânie... și chiar am ajuns la capitolul ei... ceea ce nu înțeleg eu... ce înseamnă ca persoana să aibă respect de sine (iertați-mă, nu înțeleg) și identitate. Lipsa identității duce la mânie... pfff. Am simțit mânie, furie și acum apăs pe taste cu o furie... (săracele taste)! Îmi vine să mă înfurii pe ceva... Am observat că încă mai sunt momente când am durere sufletească și acum simt mânie... încât mi-ar veni să iau ceva și să trântesc (ceea ce mie nu îmi stă în caracter a face). E un sentiment de mânie neexprimat la momentul lui... și e așa puternic....!!!! E rezervorul de furie... al meu...!

Uitați-vă ce scrie în Labirintul Codependenței:

„Poți spera să descurci și să aranjezi un asemenea ghem? Poți, dar numai dacă sapi adânc spre mânia dinăuntru și o forțezi să iasă la suprafață. Aceasta poate fi o experiență incredibil de puternică și dureroasă. Poate fi mai năucitoare decât durerea însăși, dar a împinge mânia la suprafață nu înseamnă că te-ai confruntat cu ea în mod eficient.”

Am scos unul din „monștrii” la suprafață dar uite că aproape mă dărâmă... dar mă lupt cu dânsul... E incredibil câtă mânie, furie am ținut în mine... acolo într-un loc de suflet...

Domnul să vă binecuvânteze maică Siluana! Doamne ajută!

Cu multă speranță și cu pace!

Al dumneavoastră fiu pe valurile vieții.

Băiatul meu iubit,

Da, această furie era acolo și te manipula și te chinuia, fie ca frică, fie ca fantasme... Dar cel mai rău te chinuia ca spaimă că ești urmărit și ca violență împotriva ta.

Doamne, mulțumesc pentru lucrarea Ta cu Băiatul meu!

Cu dragoste și recunoștință,

Maica ta Siluana