Copilul și isonul

Versiune tiparTrimite unui prieten

Într-o zi ascultam Trinitas și pregăteam mâncarea în bucătărie. Ca de obicei, S. mă ajută. La radio era Sfânta Liturghie, băieții cântau la strană și țineau ison.

Ascultând cu atenție, S. zice: Mami, auzi, este o albină în biserică. Aaa, ba nu! Părintele este o albină!

Dragul de el a perceput isonul ca un zumzet de albină. Ne-am amuzat tare amândoi.

I.