Canon pentru cei adormiți

Versiune tiparTrimite unui prieten

Canon pentru cei adormiți, în Sâmbăta lăsatului sec de carne

Cântarea întâi
Irmosul:
Cântare să înălțăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Cel ce a izbăvit pe Israel din robie; cântare de biruință cântând și strigând: Să cântăm Ție, Cel ce ești singur Stăpân.

Toți să ne rugăm lui Hristos, făcând astăzi pomenire morților celor din veac, ca să izbăvească de focul cel veșnic pe cei ce au adormit în credință și în nădejdea vieții celei veșnice.

Cu adâncul judecăților Tale, Hristoase, preaînțelepțește ai rânduit mai înainte sfârșitul fiecăruia, hotarul și locul. Pentru aceasta mântuiește, Preaîndurate, la judecată, pe cei pe care i-a acoperit pământul în tot locul.

Cel ce ai dat hotarele vieții noastre, Însuți, pe cei ce au trecut din noaptea vieții acesteia, arată-i fii zilei celei neînserate, Doamne: pe preoții ortodocși și pe împărați și pe tot poporul Tău.

Pe credincioșii pe care i-a acoperit apa, și războiul i-a secerat, și pe care i-a omorât cutremurul, ți tâlharii i-au ucis, și pe cei ce i-a ars focul, Milostive, rânduiește-i în partea drepților.

Toate datoriile trupului trecându-le cu vederea, Mântuitorul nostru, în orice vârstă a întregului neam omenesc, pune-i înaintea judecății Tale, răspunzând neosândiți Ție, Ziditorului.

Slavă Tatălui...
Trei fețe de sine ipostasuri ale unei firi laud: pe Tatăl Cel nenăscut, pe Fiul, Cel ce S-a născut, și pe Duhul Sfânt; o împărăție fără început, o stăpânire și o Dumnezeire.

Și acum...
Cu adevărat tu te-ai arătat cer pe pământ, mai mare decât cerul cel mai de sus, Fecioară, ceea ce nu știi de mire; că din tine a răsărit Soarele în lume, Cel ce stăpânește dreptatea.

Cântarea a doua
Irmosul:
Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce M-am născut mai înainte de veci din Tatăl, și mai pe urmă din Fecioară M-am întrupat fără bărbat,și am dezlegat păcatul strămoșului Adam, ca un iubitor de oameni.

Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeul vostru, Care cu dreaptă judecată am întărit hotarele vieții; Cel ce primesc din stricăciune, întru nestricăciune, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii celei veșnice.

Doamne, Cel ce primești din cele patru margini ale lumii pe cei ce au adormit cu credință, în mare sau pe pământ, în râuri, în izvoare sau în lacuri și în fântâni, pe cei ce s-au făcut mâncare fiarelor și păsărilor și târâtoarelor, pe toți îi odihnește.

Doamne, Cel ce cu palma Ta toate le-ai deosebit dinainte, pe cei ce s-au destrămat în patru stihii alcătuiește-i și-i înviază la venirea Ta; toate datoriile cele cu știință și cu neștiință iertându-le lor.

O, înfricoșătoarea Ta a doua venire, Doamne! Că venind în chipul fulgerului pe pământ, vei învia toată zidirea spre a fi judecată. Atunci pe cei ce viețuit Ție cu credință învrednicește-i să fie împreună cu Tine, întâmpinându-Te.

Slavă...
Unime preadesăvârșită, Dumnezeule Preaînalte, Cel ce ești în trei ipostasuri, Părinte nenăscut, Fiule Unule-Născut, și Duhule cel purces din Tatăl, și prin Fiul arătat; o ființă și o fire, o domnie, o împărăție, mântuiește-ne pe noi toți.

Și acum...
Negrăită este minunea nașterii tale, Maică Fecioară; căci în ce chip ai născut și totodată te păstrezi curată? Cum ai născut prunc, și nu știi nicidecum de ispită bărbătească? Precum știe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine în chip nou, mai presus de fire.

Cântarea a treia
Irmosul:
Cuvântule al lui Dumnezeu Cel ce ai întărit cerurile cu mâna Ta, întărește și inimile noastre, ale celor ce nădăjduim spre Tine, întru lumina cunoștinței Tale celei adevărate.

Pe cei ce și-au petrecut călătoria vieții cu credință dreaptă, învrednicește-i, Dumnezeule, a se încununa cu cununa dreptății și a se bucura de bunătățile cele veșnice.

Pe cei răpiți fără veste, pe cei arși de trăsnete, pe cei ce au murit de ger și de orice rană, odihnește-i Dumnezeule, când toate cu foc le vei lămuri.

Pe cei ce au călătorit pe marea cea pururea furtunoasă a vieții și pe cei ce au fost ocârmuiți în viață de dreapta credință, învrednicește-i să ajungă la limanul nestricatei Tale vieți, Hristoase.

Pe cei ce au fost luați spre mâncare de toată firea celor din mare și a păsărilor cerului, cu judecățile Tale, Hristoase Dumnezeule, înviază-i cu cinste în ziua cea de apoi.

Slavă...
Unimea cea dumnezeiască când o despart cu gândul în trei fețe, fără amestecare, îndată împreun cele nedespărțite; că precum este graba fulgerului, așa și cea întreit strălucitoare se vede întru o unime.

Și acum...
Necunoscută este minunea ta, că ai născut fără de bărbat , și fecioria ta, după ce ai născut, o păzești curată. Pentru aceasta mulțimea îngerilor și neamul omenesc te laudă în veci.

Cântarea a patra
Irmosul:
Având a Te întrupa din muntele cel umbros, Cuvinte, din singură Născătoarea de Dumnezeu, proorocul a înțeles din pricepere dumnezeiască și cu frică a slăvit puterea Ta.

Pe părinți, pe bunici, pe moși, pe strămoși, de la cei dintâi până la cei din urmă, care au murit în bună lege și în dreaptă credință, pe toți pomenește-i, Mântuitorul nostru.

Pe cei cărora li s-a întâmplat a-și sfârși viața cu credință la munte, în cale, în locuri pustii; pe sihaștri și pe cei laolaltă adunați, pe tineri și pe bătrâni, cu sfinții sălășluiește-i, Hristoase.

Pe cei ce cu credință și-au mutat viața pe neașteptate, din întristare și din bucurie, pe cei ce au pătimit în fericire sau în nenorocire, pe toți odihnește-i, Mântuitorul nostru.

Pe cei pe care i-a omorât frigul sau i-a răpit calul, sau grindina, zăpada și ploaia multă; și pe cei pe care i-a omorât cărămida, sau țărâna i-a înăbușit, Hristoase Mântuitorul nostru, odihnește-i.

Slavă...
Minunat lucru, că Dumnezeirea este una și întreită, toată în fiecare față fără împărțire; că Tatăluiși Fiului și Duhului Sfânt ne închinăm, ca unui Dumnezeu.

Și acum...
Îndreptează-ne cu rugăciunile tale, ocârmuindu-ne pe noi, cei înviforați de valul păcatului, la limanul cel de mântuire, Născătoare de Dumnezeu, și scăpându-ne de toate relele.

Cântarea a cincea
Irmosul:
Îndreptează duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile venirii Tale. Deci în acelea luminează mintea noastră, Stăpâne, și ne povățuiește pe calea vieții.

Făcând astăzi pomenirea tuturor celor ce au murit în dreapta credință din veac, Doamne, stăruitor strigăm Ție: pe toți odihnește-i cu sfinții Tăi.

Pe cei ce i-ai luat din tot neamul și neamul, din împărați, din dregători sau din sihaștri, în credința cea dreaptă, Îndurate, izbăvește-i de chinul cel veșnic.

Știind cele de folos tuturor celor pe care i-ai zidit, pe care i-ai lăsat, Doamne, să moară prin căderi năprasnice pe neașteptate, izbăvește-i de toată osânda, Dumnezeul nostru.

De focul cel pururea arzător, și de întunericul cel neluminat, și de scrâșnirea dinților, și de viermele cel ce chinuiește neîncetat, și de toată pedeapsa, izbăvește, Mântuitorul nostru, pe toți cei ce în credință au murit.

Slavă...
Unime în trei ipostasuri, de un scaun, fără început, care unime o ai în despărțirea fețelor, iar firea în fețe, unește-ne pe noi întru o voie a poruncilor Tale.

Și acum...
Mai presus cinstită decât Serafimii, cei cu chip de foc, te-ai arătat, Preacurată; că ai născut pe Acela, de Care ei nu se pot apropia, pe Iisus Mântuitorul; Care cu întruparea a îndumnezeit frământătura pământenilor.

Cântarea a șasea
Irmosul:
Primește-mă pe mine cel cuprins de păcate multe, Iubitorule de oameni, care cad la îndurările Tale, și ca și pe proorocul, Doamne, mântuiește-mă.

Cel ce ai dezlegat durerile morții pătimind, Începătorule al vieții, Dumnezeul nostru, pe robii Tăi, cei din veac adormiți, odihnește-i.

Pe cei pe care, cu judecățile cele negrăite, i-au omorât băuturile cele cu farmece, otrăvurile, înecările cu oase, cu sfinții, Doamne, odihnește-i.

Când vei judeca toate cele ce vor sta goale și descoperite înaintea feței Tale, atunci, Îndurate, cruță pe cei ce Ți-au slujit cu credință, Dumnezeule.

Trâmbițând arhanghelul Tău cu trâmbița cea de apoi, spre scularea în viață a tuturor, atunci, Hristoase, odihnește pe robii Tăi.

Învrednicește, Dumnezeule, împreună cu robii Tăi, pe credincioșii cei din veac, pe care i-ai luat, și pe tot neamul omenesc, ca să te slăvească.

Slavă...
Stăpânie dumnezeiască întreit sfântă, Ceea ce ești de un scaun, Părinte și Fiule și Duhule; Tu ești Dumnezeul meu, Cel ce cu stăpânirea Ta cea atotputernică toate le cuprinzi.

Și acum...
Saltă Iesei, strămoșule, că din rădăcina ta, din curata Fecioară a răsărit floare de viață, Hristos Dumnezeu, Cel ce a mântuit lumea.

Cântarea a șaptea
Irmosul:
Cel ce ai întemeiat pământul întru început și cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine ești cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinților noștri.

Săvârșind pomenirile celor ce au murit în dreapta credință, din veac, strigăm: Bine ești cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinților noștri.

Pe cei ce au murit în dreapta credință fără de veste, și pe credincioșii ce au adormit de lovitura a tot felul de aruncare, de fier, de lemn, de tot felul de piatră, odihnește-i, Dumnezeule.

La înfricoșătoarea Ta venire, Îndurate, pune de-a dreapta oilor Tale, pe cei ce ți-au slujit Ție, Hristoase, în viață cu dreaptă credință, și la Tine s-au mutat.

Rânduiește pe robii Tăi, Hristoase, în ceata aleșilor Tăi, ca să strige Ție: Bine ești cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinților noștri.

Cel ce ai zidit din pământ țărâna trupului și cu duh i-ai dat viață, îndurate Mântuitorule, pe cei ce i-ai luat odihnește-i, Dumnezeule, în viața cea neîmbătrânitoare.

Slavă...
Lăudată să fie Dumnezeirea ca și cum ar fi trei sori, cu o amestecare a luminii: Tatăl și Fiul și dumnezeiescul Duh, unul în fire, dar în trei ipostasuri.

Și acum...
Cântarea lui David cântăm ție, munte al lui Dumnezeu numindu-te, Fecioară, întru care sălășluindu-Se Cuvântul după trup, ne-a îndumnezeit pe noi duhovnicește întru Sine.

Cântarea a opta
Irmosul:
Pe Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, și a arătat lui Moise, în rug, prin foc, nașterea pururea Fecioarei, spre mântuirea noastră, a credincioșilor, cu cântări neîncetate Îl mărim. Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cel ce a șters mai înainte umbra morții, răsărind ca soarele din mormânt, fii ai învierii și măririi veșnice fă, Doamne, pe toți cei ce au murit în credință.

Cunoscătorule al celor nearătate și ascunse, când vei avea să descoperi lucrurile întunericului și nevoile inimilor noastre, atunci să nu pui în socoteală faptele tuturor celor ce au adormit în credință.

Când vei ședea pe scaun și vei porunci să stea la judecată cei adunați cu trâmbița, de la marginile pământului, să-i ierți atunci pe toți, Hristoase, ca un milostiv.

Pe cei ce au murit din întâmplări de năprasnă, și din strigătul tare, și din alergarea grabnică, de palmă, de pumn și de lovirea cu piciorul, Doamne al slavei, de vreme ce au adormit în credință, iartă-i în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Ca pe o Unime întru o ființă Te laud, ca pe o Treime în fețe Te cinstesc, Părinte și Fiule și Duhule Preasfinte; stăpânia cea fără de început a împărăției Tale o slăvesc în veci.

Și acum...
Izvor pecetluit al apei vieții te-ai arătat, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, că pe Domnul fără de bărbat născându-L, adăpi pe credincioși cu apa nemuririi în veci.

Cântarea a noua
Irmosul:
Nașterea pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte legiuitorului în munte, prin foc și prin rug, spre mântuirea noastră, a credincioșilor, cu cântări neîncetate să o mărim.

Unde este locașul sfinților Tăi, al celor ce se veselesc, acolo învrednicește, Doamne, să se bucure toți cei din veac adormiți în credință și întru nădejde.

Pe toți credincioșii ce au pierit din mânia lui Dumnezeu, de tot felul de trăsnete din cer căzute, sau pământul desfăcându-se, sau marea revărsându-se, Hristoase, odihnește-i.

Pe cei ce au murit de mușcăturile cele veninoase, de înghițirea de șerpi, de călcarea cailor, de sugrumare și de spânzurare, de către cel ce aproape, care s-au închinat Ție cu credință, odihnește-i.

Toată vârsta, pe bătrâni și pe tineri, pe copilandri, pe copiii și pe pruncii cei mici, firea bărbătească și cea femeiască, odihnește, Dumnezeule, pe credincioșii pe care i-ai luat.

Pe fiecare anume, din cei ce au murit în credință, din veac și din neamuri și din neam, atunci, Hristoase, întru venirea Ta, învrednicește-i fără de osândă a sta înaintea Ta.

Slavă...
Cel ce ești un Dumnezeu în Treime, slavă Ție neîncetat. Că deși este fiecare față Dumnezeu, dar în fire unul este Tatăl și Fiul și Duhul, cu cele întreit luminoase însușiri.

Și acum...
Mai presus de minte este nașterea ta, că ai născut pe Cel ce este de mai înainte, și ai alăptat în chip de negrăit pe Dătătorul de hrană lumii, și ai culcat pe Cel ce cuprinde toate, pe Însuși Mântuitorul nostru Hristos, ceea ce ești cu totul fără prihană.