Adicţia şi trauma

Versiune tiparTrimite unui prieten

Articol preluat de pe: http://www.sexaddicthelp.com/Articles/addiction_trauma.htm, Addiction and Trauma
by Mark Robinett, MFT (Marriage and family therapist).

Traducere de Călin Drăgan

Majoritatea terapeuților din ziua de astăzi cred că trauma se află la rădăcina celor mai multe adicții.
Există două tipuri principale de traume. Prima este o traumă de dezvoltare. Aceasta apare când nevoile cruciale de dezvoltare nu sunt împlinite, sau sunt înăbușite, astfel încât dezvoltarea crucială nu are loc, sau se produce într-o formă distorsionată.
Un exemplu de situație în care nevoile de dezvoltare nu sunt împlinite este cazul în care un adolescent - fată sau băiat - este neglijat și ignorat în legătură cu zbaterile sale sexuale și romantice ale adolescenței, astfel încât dezvoltarea sexuală sănătoasă nu se întâmplă, sau are loc într-o direcție nesănătoasă.
Câteva cazuri de nevoi de dezvoltare înăbușite includ situații în care părinții sunt prea represivi, prea critici sau prea încurajatori în legătură cu sexualitatea adolescentului, astfel încât se interferează cu dezvoltarea sexuală normală și fie aceasta nu are loc, fie are loc într-o direcție nesănătoasă.
Al doilea tip de traumă este evenimentul-traumă sau șocul traumatic. Un exemplu de acest fel este abuzul sexual care de obicei cauzează o stare de șoc traumatic înlăuntrul unei persoane. Acest tip de traumă poate cauza multe probleme - precum o dezvoltare sexuală nesănătoasă, simptome de emoții neregulate, sau suprastimularea sistemului nervos, pentru a numi doar câteva. De exemplu, dacă o persoană are o stare interioară de șoc traumatic, aceasta este de obicei într-un mare dezavantaj în a se descurca în mod efectiv cu elementele de stres ale vieții sau cu nevoile unei dezvoltări sexuale sănătoase. Aceasta se întâmplă deoarece trauma de obicei interferează în mod dramatic cu funcționarea sănătoasă normală. Poate tulbura, în realitate, în multe feluri, procesele fizice, emoționale și psihologice ale unei persoane. De aceea adicția poate intra în joc - pentru că persoana încearcă să folosească adicția pentru a-și ”trata” sau controla starea de șoc traumatic pentru a se descurca mai bine cu provocările vieții, sau pentru a înainta în dezvoltarea care are nevoie să se desfășoare.
Când o persoană suferă de o traumă de dezvoltare, situația este oarecum diferită de trauma-șoc, dar și acest fel de traumă poate conduce la o adicție. O persoană care nu are o dezvoltare sexuală sănătoasă în viața lui deoarece anumite nevoi nu au fost împlinite, (sau au fost înăbușite), poate să se îndrepte către o adicție nu neapărat pentru a încerca să-și ”trateze” starea de șoc traumatic dinlăuntru, ci, în schimb, pentru că dezvoltarea lor s-a dus într-o direcție nesănătoasă, și aceasta este ceea ce ei “știu”. Adicția, în acest caz, este o încercare de a împlini nevoi sănătoase, dar într-o manieră nesănătoasă, pentru simplul motiv că dezvoltarea lor a avut loc într-o manieră nesănătoasă. Pentru a ilustra aceasta, voi folosi un exemplu de persoană dependentă de masturbare cu vizionare de pornografie. O persoană poate intra în acest fel de adicție deoarece dezvoltarea lor sexuală a fost deraiată în timpul adolescenței.
Orice fel de traumă poate interfera cu dezvoltarea sexuală sănătoasă și poate conduce la adicție sexuală (și/sau alte adicții), într-o încercare de a rezolva trauma și simptomele ei. Munca de vindecare cu aceste două feluri diferite de traumă este oarecum diferită. Având o întârziere sau o creștere nesănătoasă datorită traumei de dezvoltare, o persoană are nevoie de suport și asistență în a schimba dezvoltarea nesănătoasă în creștere sănătoasă, sau ajutor în a reporni dezvoltarea sau de a o repune pe făgașul normal, în cazul în care aceasta nu a început. Psihoterapia comună este de obicei foarte eficientă în a facilita acest fel de activitate. În cazul șocului traumatic, o persoană de obicei are nevoie de ajutor în a vindeca trauma suferită în emoțiile lor, în stările lor mentale sau în trupul lor și aceasta poate presupune psihoterapie, împreună cu un alt fel de activitate care se adresează în mod direct traumei însăși.
Un gen de terapie pe care îl utilizez în munca mea terapeutică poate fi eficientă în activitatea de vindecare a șocului traumatic. Se numește Terapia Somatică a Traumei, sau Terapia Somatică a Traumei Hakomi. Acest fel de muncă se focalizează în mod direct pe starea traumatică în interiorul corpului unei persoane. Este în mod particular utilă în munca cu tulburările fiziologice ale persoanei. Teoria este aceea că acolo unde există un șoc traumatic, sistemele fiziologice ale persoanei care regulează stabilitatea fiziologică normală, pe lângă stările sale emoționale și mentale, au fost tulburate. Acest stil de muncă are avantajul de a aborda toate cele trei stări în interiorul persoanei - fiziologic, emoțional și mental. Majoritatea psihoterapiilor lucrează numai la nivel emoțional și mental și adesea fac o foarte bună treabă în vindecarea acestor niveluri. Totuși, când o persoană are o stare de șoc traumatic interior, ea are adesea nevoie de muncă de vindecare centrată pe nivelul fizic/fiziologic. Cu alte cuvinte, o persoană care are șoc traumatic, ar putea face psihoterapie tradițională câțiva ani, dar s-ar putea să continue să aibă multe probleme datorită tulburărilor sistemelor fizice/fiziologice compromise de traumă. Dacă este cazul, terapia Somatică poate fi eficientă prin munca de vindecare a tulburărilor fiziologice ale unei persoane în aceeași manieră în care terapia tradițională vindecă stările emoționale și mentale.
Un alt mod de vindecare pe care îl folosesc în lucrul cu șocul traumatic se numește EMDR sau Eye Movement Desensitization and Reprocessing ( Desensibilizarea și Reprocesarea prin mișcarea ochilor). Este o formă de terapie care s-a dezvoltat pentru a rezolva simptomele care rezultă din traumele de viață. Aceasta lucrează cu aspecte trecute, prezente și viitoare ale amintirilor traumatice. A fost dezvoltat pentru a rezolva dezvoltarea tulburărilor generate de expunerea la un eveniment traumatic, precum violul sau abuzul sexual. Cercetările clinice au demonstrat eficiența EMDR în tratamentul tulburării de stress posttraumatic. (PTSD). EMDR este o terapie integrativă, care combină elemente din terapiile psihodinamice și cognitiv behavioriste pentru a desensibiliza amintirile traumatice. Studii recente au examinat efectele mișcării ochilor și au descoperit că mișcările ochilor în EMDR descresc vividitatea și/sau negativitatea emoțiilor asociate cu amintirile autobiografice, favorizează accesarea amintirilor episodice, cresc flexibilitatea cognitivă și se corelează cu descreșterea ratei bătăilor inimii, sensibilitatea pielii și creșterea temperaturii degetelor.

Un al treilea mod de terapie pe care-l folosesc pentru a trata traumele se numește Teoria Sistemelor Familiale Interne (IFS). Aceasta este o metodă prin care se lucrează cu diferite părți ale unei persoane. În psihoterapie, poate fi de mare ajutor lucrul cu o parte sau diferite părti care sunt rănite sau deconectate de celelalte părți ale persoanei. Uneori, o mare vindecare se poate produce dacă o parte a unei persoane este lăsată să se manifeste, fiindu-i oferită empatie și asistență pentru traumele ei. Folosesc în primul rând IFS pentru a lucra cu o parte a persoanei care apare ca fiind deconectată de restul persoanei și care se află fie în mare suferință, fie sau și este cauza unor probleme de comportament periculoase - precum adicția sexuală. În centrul acestei teorii este partea numită Sinele, care este centrul spiritual al persoanei. Această parte poate ajuta vindecarea altor părți și poate ajuta integrarea tuturor părților într-un întreg mult mai funcțional. Numai a învăța despre Sine poate ajuta o persoană să înceapă să înțeleagă cum să se integreze pe sine într-un întreg funcțional mult mai puternic, pe măsură ce învață să se identifice tot mai mult cu această parte care reprezintă ceea ce este persoana, și să îndrepte și celelalte părți către aceasta.

În concluzie, se pare că cea mai bună combinație de lucru în psihoterapie se centrează pe toate cele trei niveluri de vindecare: fizic, emoțional și mental. Munca somatică are dezavantajul de a se centra mai mult pe partea fizică și probabil oarecum neglijând nivelurile mental și emoțional, în timp ce slabiciunea terapiei tradiționale este focalizarea pe nivelurile emoțional și mental, neglijând (aproape complet) nivelul fizic. EMDR este un tip de muncă de vindecare care se focalizează primar pe traume și care poate fi foarte eficientă în a le rezolva, beneficiind astfel atât nivelurile fizice cât și cele fiziologice. Iar Teoria Sistemelor Familiale Interne (IFS) poate lucra la toate cele trei niveluri, în funcție de cât de priceput este terapeutul cu folosirea acestui model.

Articolul in engleza:
Most present day addiction therapists and researchers believe that trauma is at the root of most addictions. There are two basic types of trauma. The first is developmental trauma. This is where crucial developmental needs are not met or are thwarted so that crucial development does not happen, or happens in a skewed way. An example of where developmental needs are not met is the case where a teenage boy or girl is basically ignored and neglected with the sexual and romantic struggles of adolescence so that healthy sexual development does not happen or happens in an unhealthy direction. Some examples of thwarted developmental needs include situations where a parent is too repressive, too critical, or too encouraging of an adolescence's sexuality so that normal sexual development is interfered with and either does not happen, or happens in an unhealthy direction.

The second type of trauma is event trauma or shock trauma. One example of this kind of trauma is sexual abuse, which usually causes a state of traumatic shock within a person. This type of trauma can cause many problems - such as unhealthy sexual development, symptoms of unregulated emotions, or over stimulation of the nervous system to name a few. For example, if a person has an inner state of traumatic shock, they are usually at a great disadvantage to deal effectively with the stresses of living or the needs of healthy sexual development. This is because the trauma usually interferes dramatically with normal healthy functioning. It can in fact be disruptive in many ways to a person's physical, emotional and psychological processes. This is why an addiction may come into play - because a person tries to use the addiction to "medicate" or handle the state of traumatic shock to better deal with the challenges of life, or move on with development that needs to happen.

When a person has developmental trauma the situation is somewhat different from shock trauma, but this kind of trauma can also lead to an addiction. A person who does not have a healthy sexual development on board because of certain needs not met (or needs that were thwarted), may turn to an addiction not necessarily to try to medicate a state of traumatic shock within, but instead because their development went in an unhealthy direction and that is what they "know". The addiction in this case is an attempt to get healthy needs met, but in an unhealthy way simply because their development happened in an unhealthy way. To illustrate this I will use an example of a person addicted to masturbation with pornography. A person could get into this type of addiction because their sexual development was derailed during adolescence and they turned to this type of sex at that time, instead of moving towards beginning to be sexual with other peers during adolescence.

Either type of trauma can interfere with healthy sexual development and can lead to sexual addictions (and/or other addictions) in an attempt to cope with the trauma and its symptoms. The healing work with these two types of trauma is somewhat different. With delayed or with unhealthy development due developmental trauma, a person needs support and assistance in changing the unhealthy development into healthy development, or help in getting the development going and on track if it did not happen at all. Regular psychotherapy is usually very good in facilitating this kind of work. In the case of shock trauma, a person usually needs help in healing the trauma to their emotions, mental states and their body, and this can require psychotherapy along with a certain other kind of work that deals more directly with the trauma itself.

One type of therapy that I use in my therapy work can be effective at working with and healing a state of traumatic shock. It is called Somatic Trauma Therapy, or Hakomi Somatic Trauma Therapy. This type of work focuses directly on the state of the trauma within a person's body. It is particularly good at working with disruptions to one's physiology. The theory is that when there is a traumatic shock, a person's physiological systems that regulate normal physiological stability in addition to one's emotional and mental states have been disrupted. This style of work has the advantage of working with all three states within a person - the physiological, the emotional and the mental. Most psychotherapy works only on the emotional and mental levels and often does a very good job on healing these levels. However, when a person has a state of traumatic shock within, they often need healing work also focused on the physical/physiological level. In other words, a person who has traumatic shock might do several years of traditional psychotherapy but might still have a lot of problems due to disruptions to their physical/physiological systems which are compromised from the trauma. If this is the case, Somatic work can be effective in doing the same kind of healing work on a person's disrupted physiology as traditional therapy does for healing a person's emotions and mental states.

Another healing mode that I use for working with shock trauma is called EMDR or Eye Movement Desensitization and Reprocessing. It is a form of psychotherapy that was developed to resolve symptoms resulting from life trauma. It works with past, present, and future aspects of trauma memories. It was developed to resolve the development of trauma-related disorders resulting from exposure to a traumatic or distressing event, such as rape or sexual abuse. Clinical trials have demonstrated EMDR's efficacy in the treatment of posttraumatic stress disorder (PTSD). EMDR is an integrative therapy, which combines elements of cognitive behavioral and psychodynamic therapies to desensitize traumatic memories. Recent studies have examined the effects of eye movements and have found that eye movements in EMDR decrease the vividness and/or negative emotions associated with autobiographical memories, enhance the retrieval of episodic memories, increase cognitive flexibility, and correlate with decreases in heart rate, skin conductance, and an increased finger temperature.

A third mode of therapy that I use for treating trauma is called Internal Family Systems Theory (IFS). This is a method for working with the different parts of a person. In psychotherapy it can be very helpful to work with a part or several parts of a person that are wounded or cut off from the other parts. Sometimes a tremendous amount of healing can occur as a part of a person is allowed to express itself and given empathy and assistance for its traumas. I primarily use IFS to work with a part of a person that appears to be cut off from the rest of the person and is either in great distress and/or the cause of some dangerous or problematic behavior - such as a sexual addiction behavior. At the center of this theory is the part called the Self, which is the spiritual center of a person. This part can help heal other parts and help integrate all the parts into much more of a working whole. Just learning about the Self can help a person begin to learn to integrate themselves into a much more powerful working whole as they learn to identify more and more with this part as who they really are and use it to bring other parts towards it.

In conclusion it seems that the best combination of work in psychotherapy focuses on all three levels of healing - the physical, the emotional and the mental. Somatic work has the weakness of mostly focusing on the physical and perhaps somewhat neglecting the mental and emotional levels, whereas traditional therapy's weakness is a focus on the emotional and mental levels, while neglecting (almost completely) the physical level. EMDR is a type of healing work that focuses primarily on trauma and can be very effective at resolving it while benefiting the physical and physiological levels. And Internal Family Systems Theory (IFS) can work on all three levels depending on how skilled a therapist is with the model.