Sunt în viață datorită Sfintei Xenia

Versiune tiparTrimite unui prieten

Măicuță, îmi fac datoria și fac publică o întâmplare adevărată din viața mea, spre slava Lui Dumnezeu.
Mă numesc Nicolae, m-am născut într-un orășel din sudul Ardealului. Acum am 48 de ani și trăiesc înstrăinat de locul nașterii mele.
Vă mărturisesc, cu multă durere în suflet că mi-am trăit toată tinerețea departe de Dumnezeu, dar Pronia dumnezeiască nu m-a părăsit, ci mi-a condus pașii către un Părinte Duhovnic. După prima spovedanie din viața mea am primit primul canon: citirea Psalmului 50.
Într-o zi, Părintele m-a îndemnat insistent: "Citește Acatistul Sfintei Xenia!". "Cine a fost Sfânta Xenia, Părinte?", am întrebat. "Sfânta Xenia a fost "nebună" pentru Hristos și a trăit în Petersburg".
Am cumpărat de îndată acatistul Sfintei, așa cum am fost sfătuit, însă, luat de alte griji, am uitat să-l citesc.
Într-o noapte am avut un vis: eram în casa copilăriei, în iubitul meu Ardeal. Mă aflam întins pe o masă din piatră, fără suflare, îmbrăcat într- un costum vechi, cu brațele larg deschise și degetele mâinilor încleștate în aer.
Sufletul meu era ușor, ușor, de fapt, plutea în aer, deasupra trupului lipsit de viață. Nu pot descrie câtă teamă, tulburare și groază au cuprins bietul meu suflet. La un moment dat ușa casei s-a deschis încet, încet. În fața ochilor mei a apărut o femeie cu un băț în mână. La trup era uscățivă, avea un chip luminos și blând și purta un vesmânt lung până la pământ. Am căzut în genunchi apoi Sfânta, cu un gest prietenos, mi-a dat acel băț. În clipa aceea am auzit un glas care striga: “Ea te- a ajutat!…"
M-am trezit tulburat, am alergat la bibliotecă. Sfânta de pe coperta cărții semăna izbitor cu femeia din vis.
I-am spus soției că avea să mi se întâmple ceva rău. Apoi, aflându-mă la volan, pe un drum de munte, înaintea ochilor mei a apărut un autocamion care tocmai vira la stânga și ocupa ambele direcții de mers. M-am speriat și am lăsat volanul din mâini; liber, volanul se mișca ușor, ușor spre stânga, paralel cu autocamionul, ca și cum ar fi fost condus de o mână nevăzută. Impactul a fost evitat, motorul a murit singur și mașina s-a oprit din inerție lângă un gard. Nu făcusem absolut nimic. Eram un simplu spectator la ceea ce se întâmpla cu mine.
Oamenii care erau de față au rămas cu gurile căscate. În urechi auzeam necontenit: "Ea te-a ajutat …"
Am alergat într-un suflet la Părintele care m-a întrebat cu multă seninătate: „Ia spune-mi cum era îmbrăcată Sfânta, tot cu mantia ceea soldățească?". Ei, atunci mi-am dat seama că eram în viață, datorită Sfintei Xenia.
Măicuță, eu mi-am făcut datoria, dumneavoastră hotărâți dacă o publicați sau nu.
Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!
Slavă Lui Dumnezeu pentru Sfinții Lui!
Amin.
Nicolae

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar